Si am rezolvat-o si pe asta!

Prietena ma Andreea ma suna disperata! - Draga mea, nu stiu ce sa ma mai fac! - Cu ce?, intreb deosebit de curioasa si cumva panicata, pentru ca simteam ca ceva nu este chiar tocmai ok. Zice: nu stiu ce sa ma mai fac cu gandacii, imi sune. Nu mai reusesc sa scap de ei, oricat de multa curatenie as face. Vin de la vecini din ce in ce mai multi. Am discutat cu niste vecini de ai mei si mi-au spus ca si la ei este plin, ba mai mult mi-au spus si ca au intrat prin alte camere, altele decat bucataria, ceea ce m-a panicat incredibil de tare pentru ca eu nu ii suport.

 Initial nu am stiut ce sa ii raspund, ma tot gandeam ce solutii ar fi potrivite pentru asa ceva si care sa nu fie toxice pentru oameni pentru ca prietena mea are un bebelus de cateva luni care abia a inceput sa mearga si nu ar fi bine ca el sa intre in contact cu astfel de substante, avand in vedere ca isi baga manutele in gura de cate ori are ocazia.

 I-am zis totusi ca ar fi bine sa apeleze la o firma specializata care sa ii garanteze cumva exterminarea gandacilor si care de asemena sa ii garanteze ca foloseste solutii care sa nu fie toxice pentru oameni. M-am apucat si eu sa caut pe net. Cumva sa o ajut sa gaseasca mai repede o firma care sa se ocupe de dezinsectie Bucuresti cat mai repede posibil. Pana la urma mi-a zis ca a gasit o firma si ca o sa vina chiar in 24 de ore de la sesizare. Iar intr-un final prietena mea, Andreea, a reusit sa scape de gandaceii suparatori. Firma si-a facut treaba asa cum a trebuit si nu au existat probleme. Asa ca cel mai mult ma bucura ca micutul print poate sa zburde in continuare prin casa si sa invete incet incet sa mearga in doua picioare. Nu-i asa ca totul e bine cand se termina cu bine?

Nevoia de sacralitate


Tot ce ar fi necesar omului contemporan este satisfacerea celei mai ascunse dorințe, atât de ascunsă încât prea puțini știu că ea există în fiecare: dorința de Dumnezeu; dorință manifestată la majoritatea inconștient. Atâta timp cât inconștientul face parte activă din structura psiho-somatică a ființei umane, chip al divinității, omul este o persoană incompletă. Iar această lipsă, această parcurgere spre asemănarea cu Dumnezeu, omul o umple cu dorul de Dumnezeu, manifestare a sacrului în orice ființă rațional-spirituală.

Mica intr-o lume de oameni mari

Nu am mai reuşit să scriu demult, însă peste un moment atât de frumos şi de important din viaţa mea nu puteam să trec fără să las câteva rânduri pe blog.

Acum vreo 2 luni am primit un e-mail care m-a uimit si bucurat in acelasi timp: oameni importanti din Romania erau interesati de proiectul meu de suflet si isi doreau sa ne cunoasca si mai presus de orice, sa afle cum a reusit acest proiect.

Am avut 2 intalniri frumoase, productive, in care ne-am amintit momente cheie ale proiectului, solutii, piedici, pasii facuti pentru ca proiectul nostru sa devina o reusita. Eram foarte emotionata de fiecare data cand mergeam, ma simteam mica intr-o lume de oameni mari. La propriu si la figurat, ca o un pilot de curse care se afla pentru prima data printre cei mai cunoscuti piloti. O lume care nu parea reala pentru mine, parca ma aflam in acele jocuri cu masini pe care le jucam inca din copilarie.



Cei fără casă nu dispar, doar se transformă

Văd un spot aproape zilnic atunci când ies din casă. Pe fugă, mici crâmpeie. Ieri însă l-am văzut cap-coadă. Şi m-a impresionat. Căci cu siguranţă este povestea multora dintre oamenii străzii care nu mai au un adăpost, un spaţiu al lor, mai presus de orice, un cămin şi o familie în sânul căreia să se întoarcă în fiecare zi.

Cu siguranţă, mare parte din oamenii care locuiesc pe stradă ascund o poveste tristă, dureroasă, evenimente care i-au adus în acest stadiu. Poveşti pe care nu are cine să le asculte, nu are nimeni timp sau poate curaj sau interes.
Sunt insa oameni cu suflet care şi-au propus să le fie aproape acestor oameni care au probleme şi mai mult decât să constate că sunt oameni cu nevoi, ei le asigură suport specializat, îngrijirea necesară şi încearcă să le arate o cale bună de urmat. Mai presus de orice, să le arate că nu sunt singuri şi că sunt şi oameni cărora le mai pasă de semeni.

Deşi am studiat sociologia, iar de vreo 2 ani încoace, lucrez intens cu oamenii, nu am avut totuşi niciodată suficient curaj să lucrez cu categorii de oameni aflaţi în nevoie. Nu mă credeam în stare să fac asta. Trebuie să îmi adun puterile şi să o fac şi pe asta :)

Sunt mult prea mulţi oameni care abia aşteaptă să le arăţi că îţi pasă!