Cei fără casă nu dispar, doar se transformă

Văd un spot aproape zilnic atunci când ies din casă. Pe fugă, mici crâmpeie. Ieri însă l-am văzut cap-coadă. Şi m-a impresionat. Căci cu siguranţă este povestea multora dintre oamenii străzii care nu mai au un adăpost, un spaţiu al lor, mai presus de orice, un cămin şi o familie în sânul căreia să se întoarcă în fiecare zi.

Cu siguranţă, mare parte din oamenii care locuiesc pe stradă ascund o poveste tristă, dureroasă, evenimente care i-au adus în acest stadiu. Poveşti pe care nu are cine să le asculte, nu are nimeni timp sau poate curaj sau interes.
Sunt insa oameni cu suflet care şi-au propus să le fie aproape acestor oameni care au probleme şi mai mult decât să constate că sunt oameni cu nevoi, ei le asigură suport specializat, îngrijirea necesară şi încearcă să le arate o cale bună de urmat. Mai presus de orice, să le arate că nu sunt singuri şi că sunt şi oameni cărora le mai pasă de semeni.

Deşi am studiat sociologia, iar de vreo 2 ani încoace, lucrez intens cu oamenii, nu am avut totuşi niciodată suficient curaj să lucrez cu categorii de oameni aflaţi în nevoie. Nu mă credeam în stare să fac asta. Trebuie să îmi adun puterile şi să o fac şi pe asta :)

Sunt mult prea mulţi oameni care abia aşteaptă să le arăţi că îţi pasă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu