Noul trend urban: Cursuri de dans popular in Bucuresti

„What goes around, comes around” este expresia care pare sa  defineasca cel mai bine noua tendinta in materie de cursuri de dans. Trendurile se schimba de la sezon la sezon, iar lumea dansului nu e cu nimic mai prejos decat cea fashion sau oricare alta. Alegeri surprinzatoare care la prima vedere par doar o alta extravaganta a celor care doresc sa iasa din rutina urbana si sa evadeze intr-o alta lume.

La o privirea mai atenta, lucrurile nu fac altceva decat sa se repete, imbracand de fiecare data o alta forma. Daca pana nu demult, auzeam la mai tot pasul vorbindu-se despre tango, vals si dansuri latino-americane, iata ca acum a sosim momentul  unui trend cu iz autentic romanesc: cursuri dans popular!
De la copii care asteapta cu nerabdare ora in care vor juca sarbe oltenesti si invartite ca in Ardeal la adulti care iti lasa impresia ca se pregatesc pentru un mare eveniment sau mai mult pentru vreo competitie extrem de importanta.

Ritm alert, pasi care te fac sa te intrebi daca cineva chiar a fost in starea sa creeze asa ceva, buna dispozitie si munca in echipa. Tind sa cred ca cea din urma este nucleul care da viata dansurilor populare romanesti si care pune bazele unor noi relatii.

Traim intr-o lume accesorizata mereu cu tendinte din alte zone. Apreciem cultura altor popoare, visam sa calatorim peste mari si tari pentru a urca un munte care nu e cu nimic mai special decat cei pe care ii avem in tara noastra, imbracam haine traditionale din alte tari si tot asa. Pana apare un moment ca acesta in care revenim la esenta fiintei noaste ca popor. Descoperim ca avem o tara frumoasa, haine traditionale unice de-o frumusete aparte, dansuri si obiceiuri care au puterea de a transmite mai mult decat o mie de cuvinte.


Cursuri dans Bucuresti este cheia spre o experienta de neuitat. Daca pana acum considerai ca dansurile populare nu sunt genul tau, poate ar trebui sa mai faci o incercare! Alaturi de oamenii potriviti si un instructor pe masura ai fi surprins ce poti sa descoperi.

Vedere dinspre pod


Ce se află în spatele fiecărei experiențe? Trăim după model, modelul imprimat în creier de cuvintele în care traducem experiența. Sunt cuvintele pe care le-am învățat de la alții, părinți binevoitori și mătuși fricoase. Și e normal și e bine să fie așa, e civilizat. Din când în când apare însă o experiență care nu se lasă nici tradusă în cuvinte, nici localizată pe hartă. E prea vastă și prea intensă pentru etichete. Nu seamănă cu nimic și ne proiectează în veșnicia copilăriei, dinainte de hărți și mătuși.

Această experiență grozavă ne face atunci să ne dăm seama că ineditul e o proprietate a fiecărei clipe. Dacă noi nu-l trăim ca atare e din reflex, din obișnuință, din comoditate mentală.

A dezintegra sistemul de coordonare a impresiilor în care constă orice limbaj și orice formă de organizare socială – asta ne doresc și îmi doresc fiecăruia de anul nou, dar nu prin revoluție ci prin contemplație. Abia când începem să fim atenți la ce este dincolo de cuvinte și noțiuni, suntem în viitor, în timpul tare al mântuitorului. Mântuitor e tot ce ne desparte radical de obiceiuri și obișnuințe: “Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu mergi de vestește împărăția lui Dumnezeu, spune Cuvântul,” și “Nimeni care puna mâna pe plug și se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu.”

O societate cu cât e mai civilizată, mai încetățenită în toți cetățenii ei, cu atât devine mai opacă la propria ei origine și originalitate. Așa cum la orice om, obișnuința devine a doua natură, care o îngrădește pe prima și constrânge realitatea într-o formulă de viață, gândirea curentă dintr-o societate devine singura gândire posibilă, în afara căreia noi nu mai recunoaștem că este posibil sau legitim să se gândească și să se trăiască altfel, sau, lucru și mai grav, să nu se gândească de loc, să nu se trăiască în niciun fel. “Priviți la crini cum cresc: Nici nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.” ” Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-și plece capul.”