Vedere dinspre pod


Ce se află în spatele fiecărei experiențe? Trăim după model, modelul imprimat în creier de cuvintele în care traducem experiența. Sunt cuvintele pe care le-am învățat de la alții, părinți binevoitori și mătuși fricoase. Și e normal și e bine să fie așa, e civilizat. Din când în când apare însă o experiență care nu se lasă nici tradusă în cuvinte, nici localizată pe hartă. E prea vastă și prea intensă pentru etichete. Nu seamănă cu nimic și ne proiectează în veșnicia copilăriei, dinainte de hărți și mătuși.

Această experiență grozavă ne face atunci să ne dăm seama că ineditul e o proprietate a fiecărei clipe. Dacă noi nu-l trăim ca atare e din reflex, din obișnuință, din comoditate mentală.

A dezintegra sistemul de coordonare a impresiilor în care constă orice limbaj și orice formă de organizare socială – asta ne doresc și îmi doresc fiecăruia de anul nou, dar nu prin revoluție ci prin contemplație. Abia când începem să fim atenți la ce este dincolo de cuvinte și noțiuni, suntem în viitor, în timpul tare al mântuitorului. Mântuitor e tot ce ne desparte radical de obiceiuri și obișnuințe: “Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu mergi de vestește împărăția lui Dumnezeu, spune Cuvântul,” și “Nimeni care puna mâna pe plug și se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu.”

O societate cu cât e mai civilizată, mai încetățenită în toți cetățenii ei, cu atât devine mai opacă la propria ei origine și originalitate. Așa cum la orice om, obișnuința devine a doua natură, care o îngrădește pe prima și constrânge realitatea într-o formulă de viață, gândirea curentă dintr-o societate devine singura gândire posibilă, în afara căreia noi nu mai recunoaștem că este posibil sau legitim să se gândească și să se trăiască altfel, sau, lucru și mai grav, să nu se gândească de loc, să nu se trăiască în niciun fel. “Priviți la crini cum cresc: Nici nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.” ” Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-și plece capul.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu